Centrul Cultural Clujean (CCC) a primit oficial statutul de organizație observatoare UNESCO, un rol acordat unui număr restrâns de organizații ale societății civile la nivel global. Acest statut ne oferă dreptul de a participa la Conferințele Părților și la comitetele interguvernamentale ale Convenției UNESCO, contribuind cu expertiză și perspective din teren pe marginea subiectelor discutate de statele membre UNESCO.
Rarița Zbranca, director de program în cadrul CCC, participă zilele acestea la cea de a XIX-a sesiune a Comitetului interguvernamental pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, unde statele membre stabilesc direcțiile de lucru pentru următorii ani și evaluează progresele făcute în aplicarea recomandărilor Convenției UNESCO în mediul digital, inclusiv impactul tot mai puternic al inteligenței artificiale asupra industriilor creative.
Într-o perioadă în care sectorul cultural este atins de instabilitate economică, digitalizare accelerată și transformări tehnologice, rolul organizațiilor observatoare este a aduce în discuție realitățile din teren, nevoile creatorilor și ale organizațiilor independente, precum și riscurile care pot afecta diversitatea culturală.
În cadrul aceleiași sesiuni, a fost lansată o nouă ediție a raportului Re|Shaping Policies for Creativity (Regândirea politicilor pentru creativitate), una dintre cele mai importante analize globale despre politicile care modelează sectorul cultural și creativ.
Raportul arată că, deși majoritatea țărilor au creat instituții publice cu mandate și bugete dedicate culturii, finanțarea publică rămâne redusă, reprezentând, în cele mai multe cazuri, mai puțin de 0,6% din PIB. În același timp, cultura continuă să fie marginală și în politicile de dezvoltare internațională: ajutorul extern pentru cultură reprezintă doar 0,15% din totalul fondurilor de dezvoltare.
În paralel, transformarea digitală a schimbat fundamental peisajul creativ: aproximativ 35% din veniturile creatorilor provine astăzi din conținut digital, însă, stabilitatea muncii și remunerația echitabilă rămân greu de atins.
Deși 85% dintre țări declară că au o strategie de cultură digitală, raportul subliniază un paradox major: cultura lipsește aproape complet din dialogul despre reglementarea inteligenței artificiale, iar dintre 148 de documente de politici privind utilizarea AI, doar unul face referire la cultură.
Un alt semnal de alarmă din raport vizează scăderea includerii societății civile în guvernanța culturală, reducerea fondurilor dedicate organizațiilor independente și restricționarea crescută a drepturilor acestora. Toate aceste provocări cer urgent o guvernanță globală colaborativă și politici care ar putea susține în continuare diversitatea culturală.
