Au mai rămas 3 săptămâni din anul școlar 2019 – 2020 și implicit din experimentala școală online. După aceste luni atât de dificile pentru noi toți, cu multe lecții de învățat și multe ajustări ale proiectelor noastre, ne apropiem de vremea concluziilor.

Legătura cu școlile din rețeaua noastră a fost strânsă în această perioadă, și ne-a pemis să devenim ceva mai mult decât colaboratori. Ne cunoaștem acum mai bine, atât punctele tari cât cele slabe și am înțeles cu toții mai bine valoarea unei cafele cu efect de suport emoțional pe zoom

Am aflat că ne putem adapta la orice, că putem învăța unii de la alții chiar și în situații atât de neașteptate.
Pentru o parte dintre profesori adaptarea la noul tip de predare a reprezentat o adevărată provocare, astfel încât în aproape fiecare școală s-au organizat grupe de învățare cu tutori, aleși din echipă, mai pricepuți în platforme de tip Goole Classroom sau Microsoft Teams.

În timp, lucrurile au început să funcționeze mai firesc, în noua normalitate. Iată, așadar, o parte din lecțiile pe care le-am învățat împreună în această perioadă:
În lipsa standardizării și pregătirii reale a profesorilor pentru predearea online, totul s-a redus la responsabilitatea personală a echipei fiecărei școli. Din fericire, școlile cu care colaborăm pot fi modele bune în acest sens.

Aspectele practice ale școlii online funcționează diferit aproape la fiecare din cele 10 școli. De la cursuri online de 20 de minute, urmate de teme, până la cursuri de 1 oră și 30 de minute, avem o serie de modele, despre a căror funcționalitate nu știm încă prea multe.
Dacă o parte din școli au încercat să mențină contactul cu elevii încă din martie, altele nu aveau încă platforme funcționale în luna aprilie.

Predarea online nu are multe în comun cu cea de la clasă – conținutul trebuie să fie mult mai bine organizat vizual, și au dispărut acele elemente ale mediului școlar care permiteau unui profesor să lucreze cu 30 de elevi sau chiar mai mult. De acasă, aceștia vor participa atât cât aleg cu adevărat să o facă, deci interesul lor e chiar mai greu de menținut. Dacă elevii de vârste mai mici sunt susținuți de părinți, pentru adolescenți e extrem de important le fie reținut cu adevărat interesul.

Părinții elevilor se pricep mai mult sau mai puțin să-i ajute pe copii cu partea tehnică a utilizării platformelor. În cazul claselor primare, ai căror elevi au nevoie de prezența constantă a părinților, inclusiv utilizarea corectă a microfonului poate fi o provocare care să ia din timpul cursurilor efective.

La fel ca în cazul adulților, copiii de toate vârstele obosesc mai repede și se concentrează mai greu în timpul cursurilor online.

O parte din profesori, dar și din părinți, consideră în continuare că acest tip de învățare este o soluție de criză, care nu ar trebui să fie menținută, imediat ce va fi posibil. Riscurile asociate timpului pe care-l petrec copiii în fața ecranelor, până nu demult o preocupare a specialiștilor, au dispărut din discuțiile publice pe subiect. Toată lumea a înțeles că trebuie să ne adaptăm și că e temporar, însă în continuare ne preocupă limitele – cât de mult e prea mult pentru copii.

Multe familii s-au confruntat cu dificultăți materiale – lipsa de instrumente suficiente pentru copii și părinți (în cazul fericit în care cei din urmă au putut să lucreze de acasă), lipsa unui spațiu adecvat de învățare online și multe altele.

Marele secret a constat în adaptarea așteptărilor tuturor. Școala online este încă un experiment pentru toți, fiecare învață în fiecare zi cum să facă mai bine.

Ce am făcut noi în acest timp:

Echipa de artiști a proiectului a adaptat destul de repede acea parte a conținutului care a putut fi transferată online. Odată depășit șocul inițial al lipsei contactului direct cu copiii, am început să ne întrebăm în ce fel poate continua educația culturală, cu aceleași beneficii. Am realizat astfel că tot ce am câștigat în interacțiunea directă de până acum a pus bazele unor competențe necesare copiilor pentru adaptare inclusiv la această situație.

Am început așadar o serie săptămânală de recomandări de activități pentru copii, mare parte dintre ele offline, pentru a reduce timpul petrecut online.

Dacă în primele săptămâni activitățile au fost proiectate pentru copii, feedback-ul bun obținut de la școli și părinți ne-a încurajat să dezvoltăm activități pentru întreaga familie. Acele competențe pe care le-am construit în timpul atelierelor de la școală – creativitate, gândire critică, capacitatea de adaptare și reziliența – au devenit foarte utile în timpul izolării nu doar copiilor ci și întregii familii.

Ne pregătim acum pentru o nouă serie de activități, împreună cu profesori care să transforme conținutul cultural adus de artiști în suport pentru învățare și adaptare. Nu știm cum va arăta școala nici de la toamnă, și nici în următorii ani. Știm însă că experiența asta ne-a învățat mult și că ceea ce face acest proiect e mai valoros ca oricând într-o lume care se schimbă atât de mult și atât de repede în jurul nostru.

Avem planuri mari și suntem pregătiți pentru orice ne va aduce viitorul școlii, dar recunoaștem că ne e tare dor de copii!

Un articol scris de Cristina Rogoz, coordonator proiect Arta în Joacă, programul nostru de educație culturală și artistică adresat școlilor din oraș.